Un reper este legalizarea dreptului la moarte asistată în Franța, realizată în vara recentă. În același timp, administrația americană a anunțat pentru această săptămână o execuție publică a unui deținut condamnat la moarte. Cele două situații arată, în registre diferite, modul în care moartea ajunge să fie discutată și expusă în spațiul public.

De la Halloween la serialele despre crime reale

Potrivit perspectivei prezentate de Bratosin, cultura populară actuală folosește moartea ca formă de divertisment. Halloween-ul este transformat într-o sărbătoare consumistă, iar platformele de streaming includ seriale despre crime reale, construite în jurul unei estetici precise.

Această vizibilitate nu se limitează la industria media. Întreaga industrie funerară este inclusă în ceea ce poate fi numit comerțul cu moartea. În plus, inteligența artificială poate recrea vocea unei persoane decedate și poate genera deepfake-uri utilizate în reclame, extinzând posibilitățile de exploatare comercială a imaginii și identității după deces.

Sacrul și spectacolul public

Bratosin formulează această tensiune astfel: „Obscenitatea finitudinii a luat locul sacrului în publicitatea morții și când sacrul dispare, tot ce rămâne este spectacolul.” El ridică și întrebarea: „Oare publicitatea morții este obscenă doar atunci când moartea nu este răscumpărătoare?”

În această discuție este inclusă și poziția Bisericii, care se opune legislației ce recunoaște dreptul de a muri. Referința la creștinism evocă, de asemenea, episodul trădării lui Iuda, care ar fi vândut moartea lui Isus pentru treizeci de arginți.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale.

De reținut

Pentru Ștefan Bratosin, publicitatea morții trebuie analizată simultan prin prisma politicii, religiei, tehnologiei, divertismentului și comerțului, nu doar ca fenomen mediatic.